(Între ghilimele, cântece și între paranteze, compozitori!)
„Mândro, îţi trimit scrisoare” (Zaharia Popescu)!
Aici, „E primăvară în ianuarie” (Gelu Solomonescu), de-a binelea. „Aseară vântul bătea” (cântec de voie bună), parcă în „Amurg de toamnă târzie” (Alfred Alessandrescu), chiar dacă era o „Noapte de iarnă” (Ion Borgovan) şi, fiind „La oglindă” (Timotei Popovici), mă gândeam la „Ziua asta neuitată” (Vasile Popovici), dar şi la ziua de „Mâine” (Radu Şerban), delectându-mă cu „Un cânt pentru tine” (Richard Bartzer). Mi-a fost de ajuns „Un minut” (Radu Şerban) să realizez că – „De la un timp” (Radu Şerban) – „Amorul mascat” (Ion Hartulary-Darclée) pentru fata cu „Ochii verzi” (Emanuel Ionescu) trebuie să devină „Mărturisire” (Richard Bartzer), fiindcă „Inima mea e a ta” (George Grigoriu)!
„Da, da” (Radu Şerban), prin „Forța destinului” (Giuseppe Verdi), tu ai devenit pentru mine „Pasărea măiastră” (Ion Borgovan), care zboară „Spre soare” (George Grigoriu), transformându-se în „Steaua stelelor” (Adalbert Winkler). Zău, nu ştiu „Cine mi te-a scos în cale” (Ion Vasilescu), dar – de atunci – „Copăcel-copăcel” (Vasile Veselovschi), „Veghez” (Constantin Arvinte), precum „Motanul încălţat” (Cornel Trăilescu), ca cei „Doi ochi frumoşi” (Noru Demetriad) să fie şi doi „Ochi iubiţi” (Elly Roman) … de mine! „Iubito” (Henry Mălineanu), din punctul meu de vedere, „Nici o dragoste nu e ca a noastră” (Henry Mălineanu) şi, de aceea – acum – „Joc şi cânt” (Aurel Giroveanu), pentru că, „Te iubesc aşa cum eşti” (George Grigoriu).
Dragă Ana Lugojana (Filaret Barbu), e o noapte cu „Clar de lună” (Alexis Catargi), când „Prind visele aripi” (Tiberiu Olah) şi, de aceea, mă duc la culcare cu gândul că, „Cerul n-are gratii” (Radu Şerban) şi că, „Viaţă visului vom da” (Teodor Bratu), în timp ce tu „Dormi cu zâmbetul senin” (Zaharia Popescu) în „Oraşul fără noapte” (Mauriciu Vescan), pentru mine.
M-am trezit, chiar, când „Zorile” (Temistocle Popa) fac loc pentru „Ziua asta meritată” (Vasile Popovici), de care vorbeam. Aşadar, acum, în „Zori de zi” (Gherase Dendrino), îţi spun că „Azi noapte te-am visat” (Ion Vasilescu), pe tine, „Steaua tinereţii” (Liviu Rusu) mele. „E de necrezut” (Henry Mălineanu) ce se-ntâmplă cu mine, „Parcă ne-am cunoaşte de când lumea” (Marius Mihail), iar „Ochii tăi frumoşi” (Iosif Paschill), adică, „Ochii verzi” (Emanuel Ionescu), sunt pentru mine o „Eliberare” (Vasile Popovici).
„Iubire, iubire” (Radu Şerban), să ştii că, „Frumoasă-i visarea” (Temistocle Popa), cel puţin în „Lumea mea” (Teodor Teodorescu), dar, „Dacă-ar fi, ce bine-ar fi” (Vasile Veselovschi) să fie şi în „Şcoala femeilor” (Ion Dumitrescu), adică şi în …lumea ta! Acum „Se face ziuă” (Constantin Nottara), chiar, „Răsare soarele” (Ion Dumitrescu) şi cred că, „Nu-s stelele devină” (Temistocle Popa) dacă, în „Avalanşa” (Tibeiu Olah) pornirilor mele, „Iubesc femeia” (Ionel Fernic) visurilor mele!
Da, „Iubito, cu ochii verzi ca marea” (Ionel Fernic), „M-am născut în România” (Petre Mihăescu) şi-ţi spun, sincer: „Te iubesc” (Mişu Iancu), pentru că, „În tot ce e frumos pe lume” (Elly Roman), „Tu” (Vasile Veselovschi) eşti – pentru mine – „Rubinul miraculos” (Ion Nonna Otescu) din „Constelaţia omului” (Tiberiu Olah). „Dacă nu eşti lângă mine” (Vasile Veselovschi), simt cum, în „Setea” (Theodor Grigoriu) mea de iubire, „Nu te pot uita” (Nicolae Kirculescu) şi aştept o „Revedere” (Nicolae Lungu), pentru că, „Toată lumea are un dor” (Timotei Popovici).
„Îţi mai aduci aminte, doamnă” (Ionel Fernic), când, „Tropa – tropa” (Elly Roman), „Pe drumul tinereţii” (Vasile Timiş), cu „Frânturi din suflet” (Iosif Paschill) îţi trimiteam „Dorinţa” (George Popescu), vrând să prind… „Lozul cel mare” (Henry Schwartzman)? „Trecut-au anii” (Paul Jelescu), dar, nu-i „Prea târziu” (Radu Şerban) să-ţi spun că, „Bat iar drumul către tine” (Marius Mihail), acum în iarnă, care-i, de fapt, „Cea mai frumoasă toamnă” (George Grigoriu) din viaţa mea! Totuşi, „Parcă-a fost ieri” (Nicolae Kirculescu) şi „Aşa-mi bate inima” (Ion Vasilescu) când te văd, fiindcă am „Întâlnire cu dragostea” (Nicolae Kirculescu) demult visată…
Draga mea, „Aştept mereu” (Marius Mihail) o „Reverie” (Richard Bartzer) în „Taina” (Mihail C. Andricuţi) noastră, întrucât, „Cu dragostea nu se glumeşte” (Constantin C. Nottara). De aceea, „Te chem” (Richard Bartzer) să-nţelegi că, „Nu poţi uita” (Florentin Delmar) „Clipa de atunci” (Noru Demetriad), când – „La Gorunul lui Horea” (Gelu Solomonescu) – pentru amândoi a fost „O zi de neuitat” (Florentin Delmar), dansând „Hora tinereții” (Teodor Bratu) și cântând cu „Tilinca” (Tiberiu Alexandru), după ce am mâncat „Două mure și-o căpșună” (Gelu Solomonescu). Acum, pentru mine, „Numai tu” (Doru Demetriad) eşti: „Aurul Rinului” (Richard Wagner), pe care vreau să-l am; „Zâna munţilor” (Iosif Ivanovici), pe care doresc s-o iubesc mereu; „Porumbelul alb” (Florin Eftimescu), pe care să-l mângâi duios; „Vârful cu dor” (Ion Hartulary-Darclée), pe care să-l ating, înălţător, şi „Victoria” (Dumitru Eremia) mea sentimentală!
„Dragă şi iar dragă” (Ion Vidu), văd că o ţin – una şi bună – ca „Păcală” (Sabin V. Drăgoi), „Când însuşi glasul” (Paul Jelescu) tău ar trebui să-l aud. Aşadar, nu vreau să ne-nţelegem ca „La piaţă” (Mihail Jora), fiind „Departe” (Marius Mihail) de mine acest gând. De aceea, „Mi-e teamă să te cert” (Radu Şerban), când n-ai vreo vină! „De s-ar vinde dragostea” (Ion Croitoru), ca la „Târgul de fete” (Filaret Barbu), ar fi altceva, dar nici aşa n-ar fi bine, ca „Slugă la doi stăpâni” (George Pascu). „De la un timp” (Radu Şerban), „Desfăşurarea” (Ion Dumitrescu) evenimentelor era să cadă în derizoriu, când „Erculeanul” (Iacob Mureşan) a uitat că, „Cu dragostea nu se glumeşte” (Constantin C. Nottara). Atunci, au căzut „Picături din Cer” (Marius Mihail), spunându-mi că, „Pe strada mea e toamnă iar” (Emanuel Ionescu ), unde „Ciocârlia” (Sabin V. Drăgoi) anunţa că tu „Eşti dragostea mea” (Nicolae Kirculescu). Știu că „Iubirea nu-i un simplu TE IUBESC” (Mauriciu Vescan) şi, mai ales, „Să nu glumeşti cu ochi frumoşi” (Ionel Fernic). De-atunci, „Cântă inima mea” (Vasile Veselovschi) şi-ţi trimit, adesea, „Un cântec de departe” (Radu Şerban), fiind „La un pas de fericire” (Radu Şerban), chiar dacă, „Tu nu-mi ceri luna” (Radu Şerban) şi, pentru mine, „E atât de bine” (Richard Bartzer).
„Mai ştii” (Eugen Teger) – cum „Prietenia ni-i dragă” (Vasile Timiş) la amândoi – „Poate cauţi şi tu” (Gherase Dendrino) „Dorurile mele” (muzică necunoscută pe versurile lui Octavian Goga). Nu, nu „E prea târziu” (Vespasian Vasilescu), pentru că, „Nu-i niciodată prea târziu” (Ioanin Lupescu), ţi-o spune „Iubirea ta” (Temistocle Popa) adevărată. Să „Înţeleg” (Ion Vasilescu), „Frumoasa mea cu ochii verzi” (Ion Mânzatu), că nu-nţelegi „Romanţa dragostei” (Aurel Giroveanu)? Nu, nu cred că ţi „S-a dus amorul” (George Popescu) şi nici nu-i bine „Să treci prin lume fără dor” (Alexandru Leon). Acum pot spune: „Stai, tinereţe, pe loc!” (Noru Demetriad), căci, „Mai am un singur dor” (Guilelm Şorban), acela „Să nu ne despărţim” (Gherase Dendrino), să pot să-ţi demonstrez „Poema ochilor” (Ionel Băjescu-Oardă), să iubesc „Ochii tăi frumoşi şi limpezi” (Iosif Paschill) şi să dau dezmierdări „Argintului din părul tău” (George Grigoriu).
Tu, dragoste divină, „Îţi aminteşti?” (Alexandru Corfescu), „Nu se poate!” (Henry Mălineanu) să nu-ţi aminteşti câte am făcut „Pentru tine” (Marius Mihail), fiindcă, „O mândrie am pe lume (Vasile Timiş). Tu „Râdeai…” (Ionel Băjescu-Oardă), poate o faci şi acum, văzându-mi „Gelozia, bat-o vina” (Aurel Vieru), dar eu am crezut, întotdeauna, „Din zori până-n zori” (Dumitru Bughici), c-am făcut „Pasul drept” (Stelian Dinu), să maoră … „Mincinosul” (Gheorghe Cucu)!
Spuneam că, „Mi-e teamă să te cert” (Radu Şerban) şi, de aceea, „Te caut” (Florentin Delmar) oriunde-ai fi, deoarece „Două inimi nu-mi dau pace” (Gheorghe Dima), a ta şi a mea! „Cât aş vrea” (Adalbert Winkler) să fim „În excursie” (Richard Bartzer), în „Poiana cu flori” (Temistocle Popa), lângă un „Pârâiaş cu apă lină” (Emanuel Elenescu) şi – oferindu-ţi multe „Panseluţe albăstrele” (Elly Roman), toţi „Trandafirii” (Sergiu Sarchizov), „Nufărul roşu” (Ion Vasilescu) cel frumos, „Un firicel de floare albastră” (Ion Vasilescu), „Lalele” (Temistocle Popa) în culoarea preferată, un buchet de „Flori de câmp” (Ion Zirra), „Mărgăritare” (Adalbert Winkler) superb mirositoare, chiar „Florile dalbe” (Timotei Popovici) – să-ţi arăt, în „Cântec de leagăn” (Gheorghe Fira), cum „Iubesc femeia” (Ionel Fernic), acolo, „La umbra ta” (Radu Şerban), pentru că, „Mi-eşti dragă” (Alexandru Leon) şi „Mi-e dor” (Nelu Danielescu), „Mi-e tare dor” (Angela Moldovan), de tine!
Fată cu ochii verzi, „Ştiu că mă iubeşti şi tu” (Ion Vasilescu), dar, „Dacă iubeşti cu-adevărat” (Radu Şerban), „Spune-mi ce să fac” (Vasile Veselovschi), întrucât vreau să mă crezi şi să nu mă pierzi, spunând – doar – „A fost prietenul meu” (Radu Şerban). „Să nu te superi dacă plâng” (Gherase Dendrino), pentru că aş avea „O strângere de inimă” (Ion Vasilescu) dacă aş şti că, „Nu-ţi pare rău când vezi că plâng” (Ion Vasilescu). De aceea, te rog, „Nu m-abandona” (Augustin Bena), pentru că, eu „Te-aştept la poarta amintirii” (Nelu Danielescu), mereu. Ar fi penibil să-mi reproşez că, „În zadar alerg pământul” (Gheorghe Dima), ca să „Te-aştept pe-acelaşi drum” (Aurel Maxiny), făcând pe „Trubadurul” (Mihăilescu Toscani). Nu sunt „Prinţ şi cerşetor” (Laurenţiu Profeta), „Avarul” (Stefan Mangoianu) sau „Unchiaşul sărăcilă” (Ion Dumitrescu) şi nici „Regele munţilor” (Timotei Popovici), „Ştefan cel Mare” (Iacob Mureşan) şi… Sfânt sau un „Crai-Nou” (Ciprian Porumbescu). „Habar n-ai tu” (Ion Vasilescu) cine sunt… Eu „Sunt un om cum altul nu-i” (Gelu Solomonescu). Ştii ceva? „De-ar fi dorul” (cântec din Ardeal) tău cât al meu, ai afla – repede şi uşor – cine sunt!…
Atunci când vei pleca la „Târgul de fete” (Filaret Barbu) și „Când depărtarea ne va despărţi” (Ion Vasilescu), te rog, „Nu-mi lua iubirea, dacă pleci” (Marius Ţeicu). Iar dacă „Ai milă, nu pleca, rămâi!” (Stelian Ionescu).
Te sărută, „Atât de dulce… ” (Ionel Băjescu – Oardă), un „Prieten drag” (Radu Șerban)
și-ți spune: „Hai noroc și iar noroc” (Gelu Solomonescu)!
Barbu Lăutaru (Gheorghe Ciobanu).
Prof. Marin ȘTEFAN
